Am aruncat cu cerneală și am renăscut din foc Sunt colibri fară teamă poate-am să-ți aduc noroc. Ia-mă-n brațe și mă strânge până-mi dau duhul afară Și-apoi pune-mă pe prispă să m-usuc în miez de seară.

Am pus vorbe nenăscute pe hârtii imaculate, M-am desenat iar cu stânga și mi-am dat singur dreptate, Acum mă privesc 'n oglindă și-mi văd zâmbetul ciobit Sunt departe și în urmă văd tot ce am ocolit.

Au fost bune, au fost rele, au fost toate adunate, Le-am luat pe toate-n piept si am tot mers mai departe Am stiut ca vin in graba dar ca'n final totul trece Iar acum ascult tacerea asteptand septembrie zece...

📅 21/04/2020